# Cum ajungi în curba din faţa jandarmilor şi dai să o iei în Panic îţi apare în faţă un drum de nota zece, asfaltat de curând, de ţi-e mai mare dragul să mergi cu maşina sau pe bicicletă. Şi drumul ţine aşa câţiva kilometri după care, brusc şi dintr-o dată te trezeşti că, de fapt, era prea frumos să fie aşa până în comuna vecină. Cum-necum, drumul asfaltat devine dintr-o dată drum pietruit, plin de gropi, mai precis un drum uitat de lume. Şi, după alţi câţiva kilometri, tot brusc şi dintr-o dată, drumul e din nou asfaltat, pesemne că edilii din Hereclean (comună de care aparţine Panicul) şi Vîrşolţ nu s-au înţeles până unde le este tarlaua. Este o situaţie hazlie, dar mai ales penibilă.
# Zilele trecute, citadinii băgau din greu în faţa redacţiei pentru a asfalta strada şi trotuarele, însă, cum românul tot român rămâne până moare, un taximetrist mai tupeist a îndrăznit să circule în zona interzisă, proaspăt asfaltată, băgându-şi piciorul în toată munca oamenilor. Iar dacă dintre ei s-a aflat vreunul mai curajos care să-i spună câteva „de dulce” şoferului de taxi, acesta a răbufnit, ca şi cum, de fapt, ar fi călcat pe propria-i moşie. Dă-o-n colo de comandă, nene, păi dacă-i şantier, şantier să fie!
